După masacrele sângeroase de la Lunca
din lunile ianuarie - februarie 1941,intrate în istoria actualei regiuni Cernăuţi
ca unele din crimele odioase din prelungul şir de fărădelegi săvârşite de
puterea sovietică împotriva băştinaşilor, în primăvara aceluiaşi an, un zvon a
străbătut cu iuţeala fulgerului ţinutul mioritic, anunţând că locuitorii
primesc dreptul să pârăsească în mod legal regiunea Cernăuţi. Cei care doreau
să-şi schimbe locul de trai erau datori să înainteze cereri organelor locale de
resort, alcătuite în limbile rusă sau ucraineană, şi în care să indice motivul
plecării.
După cum s-a constatat mai târziu,
zvonul a fost lansat de către reprezentanţi ai Comisariatului Poporului pentru
Afaceri Interne al URSS cu scopul de a sonda atitudinea băştinaşilor faţă de
regimul stalinist, instaurat pe meleagurile carpatine.
Locuitorii din ţinut, care nu cunoşteau
rusa sau ucraineana, s-au adresat preşedinţilor şi secretarilor consiliilor
săteşti cu rugămintea ca ei să-i ajute la scrierea cererilor de plecare în
România. Conducătorii localităţilor româneşti, foşti participanţi la mişcarea
subversivă din ţinut în perioada interbelică, înscăunaţi de puterea sovietică,
pentru suma de cinci ruble îndeplineau rugăminrea băştinaşilor, care s-au
săturat de marea „fericire” adusă din Kremlin.
La 24 martie 1941, românii din
localităţile storojineţene s-au adunat în oraşul Storojineţ, înaintând
organelor raionale de resort cererile de plecare în Patria-mamă. Autorităţile
staliniste au refuzat să primească cererile, calificând adunarea băştinaşilor drept
o manifestare antisovietică, şi oamenii s-au împrăştiat pe la casele lor.
În dimineaţa zilei de 1 aprilie acelaşi
an, peste 1.500 de locuitori din satele Pătrăuţii de Sus, Cupca, Pătrăuţii de
Jos şi Suceveni, printre care se aflau bărbaţi, femei şi copii, s-au adunat în
curtea bisericii din ultima localitate ca să pornească spre centrul raional
Hliboca pentru a înainta organelor locale ale puterii bolşevice cererile lor.
Din locaşul sfânt al satului sunt scoase trei cruci, la care vor fi atârnate
ştergare albe, demonstrând prin aceasta că viitoarea procesiune poartă un
caracter paşnic. Apoi cu toţii au îngenuncheat în curtea bicericii şi,
susţinuţi de sunetele pline de jale ale clopotelor de aramă, au adresat o
ferbinte rugăciune către Domnul ca El să-i primească sub ocrotirea Sa. Cu
sufletele pline de credinţă şi cu chipul Mântuitorului pe crucile sfinte,
mulţimea a pornit la drum. La hotarul satului Suceveni, lângă podul de peste
apa Şiretului, convoiul de oameni a fost întâmpinat de treisprezece grăniceri
sovietici sub comanda unui ofiţer care, scoţând săbiile din teacă, s-au răstit
la oameni, poruncindu-le să se întoarcă la casele lor. Pentru a-i intimida pe
români, un soldat a lovit cu sabia crucea din capul coloanei. Sabia s-a rupt în
două. Oamenii, văzând în aceasta un semn susţinător al Domnului, înlăturându-i
pe grăniceri, şi-au continuat mersul spre centrul raional. Spre Hliboca s-au
îndreptat şi alte grupuri de băştinaşi din satele de pe Valea Şiretului, mânaţi
de idealurile naţionale şi sentimentul frăţiei, pătrunşi de năzuinţele spre
libertate.
Un soare gingaş de primăvară învăluia
glia străbună şi pământul se trezea din amorţeala unei ierni grele şi
îndelungate. Brânduşele firave şi dornice de viaţă, pornite din împărăţia
poveştilor, domneau pe crestele dealurilor, împânzind întreaga întindere moldavă.
Razele solare încălzeau inimile ţăranilor care doreau să trăiască într-o ţară
liberă. În fruntea coloanelor, care intrau în Hliboca, păşeau Ion Musteaţă,
Tudor Semeniuc, Ion Bojescu, Nazarie Iliuţ, Gherasim Guşulea, Petru Duşceac,
Florea Grosu, Ion Grosu, Grigore Bojescu, Constantin Holunga, Constantin
Bojescu, Nicolae Galac. Numărul românilor, adunaţi în piaţa centrală a
raionului, a crescut până la cinci mii de oameni.
Reprezentanţii organelor represive din
raion, aceşti copoi ai regimului totalitar, cu sufletele pline de ură şi
duşmănie, aduşi din toate colţurile fostului imperiu sovietic pentru promovarea
unei politici de deznaţionalizare şi rusificare a populaţiei băştinaşe,
întâmpinând lumea, au refuzat să primească cererile românilor, care de-a lungul
mileniilor au înfruntat cu bărbăţie şi eroism toate vitregiile vecinilor,
păstrându-şi şi afirmându-şi fiinţa naţională.
Supăraţi şi indignaţi de această
fărădelege, urmaşii legendarului Decebal, mândri şi dornici de libertate ca
strămoşii lor, au început să scandeze că nu mai doresc să trăiască în „raiul”
bolşevic, unde e imposibil de suportat toate birurile, pe care trebuie să le
plătească ţăranii şi unde teroarea era ridicată la rangul de principiu.
La un colţ al pădurii din Suceveni, convoiul băştinaşilor a fost somat de un
grup de soldaţi sovietici care, pentru a-i intimida pe români, au tras o salvă
în aer. Acest avertisment n-a exercitat nici o influenţă asupra oamenilor. Ei
şi-au continuat drumul spre frontieră. Pe teritoriul satului Fântâna Albă din
raionul Hliboca, lângă cantonul Varniţa, la o depărtare de doi kilometri de la
hotarul, instalat de mâna veneticului la finele cireşarului 1940, coloana de
oameni paşnici, constituită din bărbaţi, femei şi copii, a fost oprită de
grănicerii stalinişti, proptiţi la marginea codrului secular. La semnalul
comandantului, responsabil de efectuarea acestei operaţii, au pornit să
ţăcănească din trei părţi mitralierele bolşevicilor, secerând rândurile
conaţionalilor.
Rafalele focului ucigător al mitralierelor se contopea cu
vaietele muribunzilor, cu vocile pline de durere ale răniţilor, cu bocetele
femeilor şi strigătele sfâşietoare ale copiilor, cu răcnetele infernale ale satrapilor
stalinişti şi cu sângele martirilor, care curgea din belşug, acoperind glia
strămoşească.
În acea zi, în Poiana Varniţei, a lăcrimat Mântuitorul,
răstignit pe cruce. Mureau cu dorul de Ţară în inimi fiii şi fiicele neamului.
Cădeau cu sufletul neîmpăcat, în floarea vârstei, românii: BELMEGA Ion al lui
Teodor, născut în 1910, în localitatea Cupca; BICER Gheorghe al lui Ilie,
născut în localitatea Cupca; BOSTAN Dragoş, născut în 1923, în localitatea
Suceveni; BOTARIU Cozma al lui Vasile, născut în localitatea Petriceni;
CORDUBAN Nicolae al lui Dumitru, născut în localitatea Carapciu; DABÂCA Teodor
al lui Gheorghe, născut în localitatea Carapciu; DUŞCEAC Ion al lui Teodor,
născut în localitatea Cupca; HALAC Ion al lui Dumitru, născut în localitatea Iordăneşti;
LAZURCA Gheorghe al lui Teodor, născut în 1889, în localitatea Petriceni;
LICIMAN Simion, născut în localitatea Pătrăuţii de Jos; MIHALOVICI Ilie al lui
Vasile, născut în 1921, în localitatea Suceveni; OPAIŢ Cozma al lui Ilie,
născut în localitatea Carapciu; OPAIŢ Gheorghe al lui Nistor, născut în
localitatea Carapciu; PLEVAN Arcadie al lui Teodor, născut în 1914, în
localitatea Cupca; POPESCU Petru al lui Ion, născut în localitatea Pătrăuţii de
Jos; SAVU Pavel al lui Ion, născut în localitatea Pătrăuţii de Jos; SIDOREAC
Vasile al lui Alexa, născut în 1923, în localitatea Suceveni; SUCEVAN
Constantin al lui Vasile, născut în 1903, în localitatea Suceveni; TOVARNIŢCHI
Gheorghe al lui Dumitru, născut în localitatea Carapciu; TOVARNIŢCHI Ilie al
lui Zaharie, născut în localitatea Carapciu; TOVARNIŢCHI Traian al lui
Gheorghe, născut în localitatea Carapciu; TOVARNIŢCHI Vasile al lui Pavel,
născut în localitatea Carapciu; ŢUGUI Mihai al lui Vasile, născut în 1912, în
localitatea Cupca; URSULEAN Varvara a lui Nichita, născută în localitatea
Pătrăuţii de Sus.
Conform documentelor păstrate în
fondurile Arhivei de Stat a regiunii Cernăuţi, tot la Fântâna Albă au murit:
LUPĂŞTEAN Titania, născută în 1901, şi ROTARIU Cozma al lui Vasile, născut în
1914.
În seara zilei de 1 aprilie 1941 au
sângerat cerul şi pământul. S-a îngrozit Valea Siretului. Unii, care au reuşit
să scape de gloanţele grănicerilor bolşevici, „refugiindu-se în pădurea din
apropiere, au fost ajunşi din urmă de cavaleria sovietică şi măcelăriţi cu
sabia”. Martirii sunt aruncaţi în gropi comune. Ei îşi dorm somnul veşnic la
poale de codru verde. Fagii seculari le freamătă la creştet.
Petru Grior
director Centrului de Cercetări
Istorice și Culturale din Cernăuți
Concordia Nr. 11 – 20 martie 2015
0 Comentarii